Fără frâne și cu dopul scos

A trecut și Anul nou și se apropie vertiginos Ziua Culturii Române, 15 ianuarie. Trăim într-o lume cam neroadă dar totuși în pace. De Mihai Eminescu nu vă scriu pentru că m-am făcut odată de rușine și ajunge, nu pentru că ar fi fost antisemit. Oricum, antisemitismul din acea epocă era mai mult unul de conjunctură economico-socială și nu se potrivește cu vremurile noastre. Nu e bine și nici corect să judecăm trecutul cu valorile prezentului.

Dar nu despre asta mă pornisem să scriu azi. Două evenimente, unul tragic și unul care ar fi putu fi îmi stau în minte. Despre primul știam câte ceva, despre al doilea am aflat de curând. Distanța dintre ele 63 de ani.

Primul s-a petrecut în noaptea dintre anii tulburi 1916 - 1917, după calendarul în vigoare la acea dată. Bucureștiul fusese ocupat de armatele germane și bulgare, Brăila așijderea și bieții români se retrăgeau cum puteau din calea războiului. După entuziasmul de finele lui august, când trupele române intraseră în Ardeal, au urmat patru luni de calvar, de retrageri neîntrerupte. Poate că dacă baronul de Valea Jiului Maderspach ar fi transmis lui Brătianu ce gândea despre intrarea României în război, acesta nu ar fi cedat presiunilor Antantei. Două fronturi? Unul cu linii de aprovizionare fragile, prin munți (nu vă gândiți că pe vremea aceea se circula așa ca acum din regat în Transilvania). Iar unul împotriva unor ”prieteni” cărora tocmai ce le luasem de patru ani Cadrilaterul. Ca să nu mai vorbim de dotarea armatei. Dacă mă întrebați pe mine, care am făcut armata :)) dar despre asta altă dată, sinucidere curată. Este însă adevărat că fără această tentativă de sinucidere a Regatului României este foarte posibil să nu mai fi vorbit acum de Statul România în forma sa actuală. Dar o dau deja spre istorie factuală și nu-mi face cinste.

Faptele deci! Pleacă un tren supra aglomerat, în data de 30 decembrie 1916, din Brăila spre Iași. Nu știm câte vagoane avea la plecare, cert e că în momentul catastrofei au fost 26. Pasageri (?), cifra de 1000 cred că e aproape de realitate. Nu toți îmbarcați la Brăila. Trenul a tot oprit pe drum și a devenit supra aglomerat. Militari, civili, români, ruși, membrii ai corpurilor diplomatice din București, etc. Haos! Se călătorea în vagoane, pe vagoane, între vagoane.

În gara Ciurea, la doar 10 km de Iași, trenul a rămas fără frâne. Venea din halta Bârnova, de la o altitudine de 300 m și în doar câțiva kilometri ajunge la 100 de metri. Era cea mai abruptă pantă de pe tot traseul. Mecanicii acționează frânele cu aer comprimat ale vagoanelor dar acestea nu frânează. Transmit semnale acustice și luminoase atât însoțitorilor de tren să acționeze frânele manual, cât și personalului din gara Ciurea să aibă linia liberă. Însoțitorii nu pot ajunge la frâne din cauza aglomerației, personalul din gară acționează macazul și bagă trenul devenit ”de prea mare viteză” pe linia a doua. Pe prima erau staționate câteva vagoane cisternă, cu păcură și unele cu muniție. Ideal! Inevitabilul se produce. Doar două vagoane rămân pe linie, celelalte deraiază si se fac armonică. Fiare contorsionate, gemete, strigăte de ajutor, peisaj apocaliptic. Și ca să fie tabloul complet vagoanele răsturnate iau foc de la focul din sobele cu care erau încălzite, iar mai apoi explodează și câteva vagoane cu muniție aflate pe o altă linie.

Dar cel mai bine citiți mărturia unui supraviețuitor aici. De asemenea, Yvonne Blondel, fiica fostului ambasador francez la Bucureşti se afla în tren și supraviețuit. A scris o carte de memorii Jurnal de război, 1916 - 1917. Frontul de sud al României. Nu o am dar aș citi-o de s-ar îndura cineva să mi-o împrumute. Nu e disponibilă nici prin anticariate.

Deznodământul e o tragedie. Cifrele vehiculate vorbesc de 600 - 1000 de morți. E al treilea cel mai tragic accident de cale ferată din lume. Au supraviețuit undeva la 300 de persoane iar cei ce nu au putut fi identificați pe loc au fost îngropați de grabă într-o groapă comună, lângă gară. Ancheta nu a stabilit vinovați. Cine ar fi putut să răspundă pentru așa o tragedie creată de haos și lipsa de disciplină. Lumea era speriată și dorea să se refugieze cât mai repede din calea războiului. Conducerea de atunci a României nu mai avea nevoie de popularizarea încă unei tragedi, pe lângă cea a pierderii teritoriului. Așa că totul a fost aproape îngropat odată cu morții de lângă gară. De curând un inginer de căi ferate a scos la lumină din arhive documente extrem de importante despre accident și ancheta ce s-a făcut. Le găsiți aici și vă invit să le citiți.

Trecem la al doilea a eveniment? La 63 de ani distanță, în 20 noiembrie 1980 și la vreo 6000 de km distanță, un foraj relativ banal al companiei unei firme contractată de Texaco, în căutare de zăcăminte de hidrocarburi, se transformă într-o catastrofă. Forajul se desfășoară de pe o platformă plutitoare de pe lacul Peigneur din Louisiana, S.U.A. Platforma are vreo 40 - 45 de metri înălțime cu tot cu turnul de foraj și cântărește în jur de 300 tone. În jurul ei câteva ambarcațiuni ale companiei pentru aprovizionarea cu prăjini de foraj și alte echipamente. Lacul e unul cu apă dulce, puțin adânc și cu ecosistem aparte. Pe malul lui se află și o frumoasă grădină botanică. problema însă nu era lacul ci faptul că sub el, se afla o mină de sare. Bine, nu imediat sub el, ci la vreo 400 de metri sub el.

Cei ce forau știau de mină, iar forajul ar fi trebuit să treacă pe lângă lucrările miniere. Cei din mină nu știu dacă știau de foraj dar sigur au aflat.

Totul a început se pare pe la ora 4:30 când coloana de prăjini s-a blocat la o adâncime de 374 de metri. Blocajul, cel mai probabil s-a produs datorită pierderii lichidului de foraj, care nu mai urca la suprafață ca să ”spele gaura”. Acesta se scurgea în mină. Sondorii au încercat desigur deblocarea coloanei, fără să știe ce a cauzat-o. Nimeni nu se aștepta la ce s-a întâmplat de fapt. După câteva ore de manevre nereușite, pe de o parte datorită mișcării coloanei de prăjini stânga - dreapta, pe de alta prin dizolvarea sării, gaura care avusese inițial vreo 36 de cm, s-a tot lărgit.

Pe la ora 8:00 se semnalează în mină infiltrații de apă cu un debit neobișnuit și zgomote ciudate. Se dă alarma de evacuare a celor 55 de mineri aflați în subteran. Acum, ca să știți, apa e un dușman de moarte în orice mină, dar pentru o mină de sare înmulțiți cu 10. Sarea se găsește în general ca un zăcământ compact iar exploatarea ei rațională se face prin lăsarea unor ”picioare” - pilieri, care să susțină lucrările miniere. Sau in trepte rasturnate cum vedem pe la Turda, niste săli imense, oarecum trapezoidale. Pilierii aceștia sunt bine-nțeles tot din sare. Sare care se dizolvă în apă. Simplu, nu? Așa că luați-vă gândul că veți mai vizita vreo dată Mina Praid. În cel mai bun caz vom cumpăra de acolo saramură pentru varză.

Pentru că erau disciplinați și bine instruiți, minerii sunt toți evacuați din mină înainte ca aceasta să se inunde. Se pare că ultimii care au fost scoși la suprafață, au așteptat ascensorul cu picioarele în apă.

La suprafață lucrurile era mult mai complexe. Pe la ora 9:00 cei de pe platformă au sesizat că aceasta începe să se încline, moment în care o părăsesc. Între timp se formează și un vârtej din ce în ce mai mare care trage în adânc ambarcațiunile și în cele din urmă platforma de 300 de tone. Toate dispar.

Apa se scurge la un moment dat așa de repede, încât un pescar localnic, care vâslea din răsputeri spre mal, rămâne cu barca în mâl, pe fundul lui. Lacul s-a golit ca și cum ai fi scos dopul unei căzi uriașe. La ora 15 lacul luase cu el pe lângă platformă și 11 ambarcațiuni și părți din mal, aproximativ 26 de hectare. S-a estimat că s-au scurs în doar 3 ore în jur de 13 milioane de metri cubi de apă, în subteran. Aici e una din rarele imagini cu vârtejul. Nu e prea bună, sțiu.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Lacul acesta era conectat la Golful Mexic prin canalul natural Delcambre. Surplusul de apă al lacului se deversa către ocean. Odată cu scăderea nivelului de apă din lac, sensul de curgere al canalului s-a inversat, creându-se pentru o perioadă scurtă de timp chiar și o cascadă de vreo 50 de metri.

Lacul s-a umplut la loc odată cu umplerea minei, pe principiul vaselor comunicante. Când presiunile s-au echilibrat, o parte din cele 11 ambarcațiuni ”furate” au fost înapoiate de mama natură umanității. Altele, împreună cu sonda de foraj au fost reținute pentru verificări. Sunt și acum verificate. Probabil, nefiind sigure de utilizat în continuare, natura le-a reținut. Se gândește la siguranța noastră.

Dar până să se liniștească apele, din cauza presiunii create în mină de pătrunderea apelor, pe legăturile cu suprafața s-au produs câteva adevărate geizere. Lacul s-a umplut la loc și lucrurile s-au liniștit după vreo 14 ore.

Oricum ai lua această întâmplare povestită după 55 de ani de la momentul ei, nu poți să nu te minunezi că nu a murit nimeni. A fost o nebunie creată de o eroare umană care a schimbat totul în câteva ore. Apropo, ancheta nici în cazul acesta nu a arătat cu degetul spre vreun vinovat. Nu s-a putut stabili dacă inginerii de la Texaco au calculat greșit punctul de foraj sau datele furnizate de hărțile companiei minieră erau inexacte. Despre verificare datelor în subteran nici nu mai putea fi vorba. Ancheta ca ancheta - nu s-a putut stabili o răspundere penală, însă despăgubirile suportate de Texaco în favoarea minei care de altfel a și fost închisă oficial în 1986 și în favoarea grădinii botanice au fost de ordinul zecilor de milioane de dolari. Cred că a fost cea mai păguboasă gaură forată vreodată de cei de la Texaco.

Mai jos aveți o fotografie de pe Google maps cu cotele actuale ale lacului. Avea cam 3 metri adâncime când s-au apucat băieții aceia de forat.

Nu vă dau referințe azi. Știu, nu-mi face cinste. Am însă o scuză. După o groază de vreme în care prins cu alte lucruri abia apucam să aștern repede un articol fără prea multă documentare, azi, nu că aș fi mai liber, am exagerat. Am atâtea pagini deschise și am închis altele multe încât nu aș reuși să fiu riguros. Dacă vă interesează subiectele de azi și doriți să mai descoperiți lucruri (oooo, câte mai sunt), dați și voi o căutare pe www. Și până la urmă, eu cred că în cazul acesta e mai importantă călătoria decât unde ajungi. La imagini nu o să fac rabat. Vă indic sursa.

Întâmplările despre care v-am scris azi nu au nici o legătură una cu alta. S-au petrecut la zeci de ani distanță, în locuri și contexte total diferite. Ambele au fost catastrofe. Prima, umanitară, a luat viețile a sute de oameni speriați ce fugeau din calea războiului, într-o dezordine și degringoladă cum numai în astfel de situații se poate crea - era să zic” cum numai la români se poate întâmpla”. Dumnezeu să-i odihnească! A doua, din fericire datorită disciplinei și instruirii angajaților din mină și de pe platformă, a rămas doar o catastrofă ecologică. A schimbat un întreg ecosistem (lacul cu apă dulce a devenit lac sărat, malurile lui s-au modificat substanțial, etc) și desigur viața oamenilor din zonă și a angajaților minei de sare. Nu e puți, dar nu a murit nimeni.

Dacă nu v-a plăcut subiectul sau îl știați deja dar ați ajuns cu cititul până aici, ce să zic, mulțumesc! Sper să se mai întâmple. Să ajungeți cu cititul până la sfârșit, vreau să zic, nu să aleg subiecte neinteresante. :)) Mă opresc acum, pentru că mi-a pus Vasile contorul de cuvinte la 2000 și are dreptate. Vorba multă, sărăcia omului.

Sursa imaginilor:
1 - https://www.radioiasi.ro/stiri/supliment/catastrofa-feroviara-de-la-ciurea-ianuarie-1917/;
2 - https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/foto-ultimele-minute-dinaintea-celui-mai-mare-dezastru-petrecut-in-iasi--200417.html;
3 - 8 - https://twistedsifter.com/videos/the-lake-peigneur-sinkhole-disaster-of-1980-when-the-earth-swallowed-a-lake/;
9 - https://www.google.ro/maps/place/Lake+Peigneur/@29.9794613,-91.9808129,3a,75y,90t/data=!3m8!1e2!3m6!1sCIHM0ogKEICAgID47dmv2QE!2e10!3e12!6shttps:%2F%2Flh3.googleusercontent.com%2Fgps-cs-s%2FAG0ilSzRcW49-5YAYpKXfE9A3JFEasW3kjCk-IRA5aOfyJ2gvIQzQdvHiKSH5IOXdsQpRlvQJeCZE-osjk-l583oguscPeQG8mOWtLNAXasZFB24Cb3Dkyp7WB7pGlzAlfZ0OBshoIJFqQ%3Dw203-h151-k-no!7i2048!8i1528!4m9!3m8!1s0x86237ab7895a2f0b:0x484dd7de1c6b937c!8m2!3d29.9794613!4d-91.9808129!10e5!14m1!1BCgIgAQ!16zL20vMDRqMTUx!5m1!1e4?hl=ro&entry=ttu&g_ep=EgoyMDI2MDEwNy4wIKXMDSoASAFQAw%3D%3D