Gânduri

Rareori am câte un subiect bine conturat atunci când mă apuc de scris articolul săptămânal. De obicei e vorba de o continuă căutare în mintea mea, în ce am citit în ultimul timp, în salvările făcute de pe rețelele de socializare sau în documentele copiate din arhivele pe unde am scormonit. Astăzi spre exemplu încep cu o combinație de material salvat pe Facebook și un document de la ANR Hunedoara. O să intre în combinație și cel puțin un citat din Biblie. Așadar să încep!

Zilele trecute a fost 4 iulie, ziua Statelor Unite ale Americii. Altă dată ne uitam la acestea ca la un soare, pentru că unsoare era tot ce mai aveam prin cămară, iar acolo și în vestul Europei ni se părea nouă că e cornul abundenței. Și nu greșeam foarte mult. Și SUA și Europa erau altfel atunci. Dar dacă noi ne-am schimbat între timp de ce am avea pretenția că ele să fi rămas la fel. Nu mai sunt!

Eu am ”marcat” ziua Americii cu o postare preluată și rostogolită în continuare pe Facebook, despre care decât să vă povestesc, mai bine o las și aici pentru cei ce nu ați văzut-o.

O prostioară în ton cu vremurile! America sub noua administrație republicană nu ne mai pare așa de respectabilă. Azi e 6 iulie și mi-a atras atenția altă postare. Da știu, petrec cam mult timp pe rețele de socializare. Nu întotdeauna cu folos dar acum uite, am ce scrie. Bine, nici asta nu sunt sigur că e cu folos sau că aduce cuiva vreun folos. Who knows? Dacă în cazul prostioarei mi-e necunoscută persoana de la care am preluat, în cazul celei de-a doua postări, trebuie să aduc mulțumiri pentru că deși nu uitasem lucrurile dezvăluite, le pusesem undeva într-un sertar al memoriei pentru o vreme.

Este vorba de o persoană pe care nu o cunosc, nu-mi era nici măcar prieten virtual, dar mi-a intrat în fluxul de postări exact la vreme pentru a avea subiecte de dezbătut pentru articol. Mulțumesc domnule Emanuel Bogdan-Bobic!

În mare, poate nu se vede din imagine, domnul Bobic spune că Statele Unite ale Americii sunt și vor fi mereu amintite în istorie de acum încolo nu pentru puterea lor economică sau militară, care poate apune. Au mai fost state și imperii puternice și de temut și lumea le-a uitat. Statele Unite vor rămâne în istorie pentru o frază pe care nu ai cum să o ignori din actul lor de constituire, Declarația de independență din 4 iulie 1776: "We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness."

("Considerăm aceste adevăruri ca fiind evidente prin ele însele: că toți oamenii sunt creați egali, că sunt înzestrați de Creatorul lor cu anumite Drepturi inalienabile, printre care se numără Viața, Libertatea și căutarea Fericirii.")

Acum știu și eu că Thomas Jefferson, cel care se pare că a redactat mare parte din ea, era proprietar de sclavi și că expansiunea spre vest a coloniștilor americani s-a produs în dauna băștinașilor amerindieni, dar cred eu că la vremea aceea oameni se numeau doar pe ei, cei de rasă albă, veniți de pe celălalt continent. De altfel evoluția de la Magna Charta din 1215, când nobilimea engleză limitează pentru prima dată în baza unei legi puterea absolută a regelui, câștigând drepturi bineînțeles pentru nobilime și până în 1776 trecuseră o groază de ani fără schimbări majore în recunoașterea drepturilor și libertăților altor categorii de oameni. Mai exact, 561 de ani. După acea dată da, lucrurile s-au mișcat ceva mai repede. În 1789, după sau mai bine zis în timpul sângeroasei lor revoluții, francezii au adoptat Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului. Acum nu mă întrebați de ce făceau distincția aceasta. Poate pentru că pe rege l-au considerat om dar nu și cetățean? Nu știu ce or fi avut în cap. La cât sânge s-a vărsat, cred că multă ură pentru nobilime și cler. În orice caz, declarația aceasta și cea dinaintea ei, cea americană, au pus bazele lumii, așa cum o cunoaștem noi azi, în care, cel puțin în teorie, în baza legii, avem drepturi egale, indiferent de sex, rasă, religie, culoarea pielii, etc. Lucrurile s-au tot cizelat de atunci, trecând prin Declarația Universală a drepturilor Omului, de după al doilea Război Mondial, o altă bornă importantă în drepturile și libertățile oamenilor de pe această planetă. Că nu e totul perfect? Cine ar putea nega acest lucru.

Spre exemplu, pentru că m-am apucat de scris acest articol pe 6 iulie, luați o bucățică de drepturi ale omului respectate de Biroul Politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, la 6 iulie 1949, deci la jumătate de an de la adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului, la ONU, inclusiv de URSS.

„Operaţiunea s-a numit „Iug” (Sud) şi s-a desfăşurat pe baza unei hotărâri a Biroului Politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 6 aprilie 1949, care prevedea deportarea de pe teritoriul R.S.S. Moldoveneşti a „chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi, complicilor ocupanţilor germani, persoanelor care au colaborat cu organele Miliţiei germane şi româneşti, membrilor partidelor politice, gardiştilor rurali, membrilor sectelor religioase, cât şi a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus. În Kazahstan, în Asia Centrală şi în Siberia au fost deportate 11.280 de familii, însumând 40.850 de suflete. Spre deosebire de alte deportări, aceasta s-a efectuat pe baza unei hotărâri însoţite de un act adiţional care prevedea că deportarea se face „pentru totdeauna”. A fost o mare tragedie, care a zdrobit sufleteşte zeci de mii de oameni. Operaţiunea de ridicare a acestor persoane de la casele lor a început la 6 iulie 1949, la ora 2 noaptea şi s-a încheiat a doua zi la ora 20…. Trebuie însă cunoscut faptul că la ieşirea din Basarabia vagoanele acestea erau oprite, iar pe o linie paralelă erau trase alte vagoane. Familiile erau despărţite, bărbaţii fiind duşi în vagoanele trase pe linia paralelă, iar femeile, copiii şi bătrânii erau urcaţi în alte vagoane, având o altă destinaţie decât cea a vagoanelor în care se aflau bărbaţii. Foarte puţini şi-au regăsit familiile, foarte puţine familii s-au reunit după ani de detenţie, de deportare. Majoritatea şi-au luat rămas-bun pentru totdeauna. Bărbaţii erau duşi în Siberia la munci grele: în mine, în cariere de piatră, la defrişări de păduri, la construcţii de drumuri şi poduri etc. Acolo munceau şi prizonieri de război. Femeile, copiii şi bătrânii au ajuns, în cea mai mare parte, în Kazahstan şi în sudul Siberiei (Kurgan, Tomsk), în zonele cât de cât fertile, la munca câmpului.” [1]

Sau pentru a veni mai aproape de zilele noastre, am citit acum câteva luni romanul Bejenii, al Nataliei Onofrei. Acolo se vede atât de clar că degeaba ai drepturi dacă nu ți le poți exercita. Și e vorba doar de câteva cazuri bine documentate de români de-ai noștri. Câte mii, zeci, sute de mii sau milioane de oameni or mai fi în fiecare zi în lumea întreagă. Excelent romanul. Recomand, deși am mai făcut-o și pe Facebook. Deschide ochii! Luați legătura cu domnia sa pe Messenger și comandați-l. Nu e distribuit altfel. Așa puteți să citiți și voi un scriitor adevărat, nu pe mine.

Ideea a ceea ce a ceea ce am scris până aici, e că bazele pentru noi ăștia de nu ne-am născut nobili s-au pus atunci, în America, în 4 iulie 1776 și asta nu are nici o legătură cu administrația Trump și cu toate măgăriile pe care le-a făcut America de-a lungul timpului. Cred că e bine de știut. Am zis!

Al doilea subiect al zilei este serios dar va fi tratat cu puțin umor. Este vorba de un Program de măsuri pentru intensificarea activității de educație materialist științifică de la Consiliul Popular al Județului Hunedoara, datat 26.06.1986. E interesant cu totul dar un paragraf mi-a atras atenția în mod deosebit. Pun și documentul dar paragraful îl reproduc mai jos:

„Organizațiile de turism, comerciale și cooperatiste vor lua măsuri pentru a se interzice categoric organizarea de standuri, tonete și orice formă de comerț în aer liber, desfacerea produselor de orice fel în locurile unde se desfășoară manifestări cu caracter religios.”

Câtă grijă, ar spune cititorii care ar citi doar acest paragraf și nu ar cunoaște contextul epocii, peste câteva zeci, sute de ani să zicem. Autorii vegheau ca manifestările religioase să nu interfereze, să nu fie denaturate de vânzătorii ambulanți. Am în minte cele câteva zeci de tonete cu de toate, aflate ani de zile înaintea parcării de la Mănăstirea Prislop. Nu știu de ce acestea mi-au venit în minte și nu altele. Acum am înțeles că nu mai sunt așa de multe. De când a fost canonizat părintelui Arsenie Boca se pare că a scăzut interesul pentru el. De altfel, câți din cei care mergeau la mormântul lui știau că ceva mai jos în pădure se află peștera în care s-a nevoit sfântul de secol XV sau poate XVI, Ioan de la Prislop. E drept, nici tarabagii nu ajutau. Nu aveau icoane și cu chipul său. Părintele Arsenie deținea monopolul absolut.

Aproape că ai crede că cei ce au redactat acest plan de măsuri țineau credința cea dreaptă și citiseră cel puțin una din variantele alungării vânzătorilor din templu, prezente în toate cele patru evanghelii.

„Și a intrat Iisus în templu și i-a dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei și le-a zis: „Scris este: Casa Mea , casă de rugăciune se va chema: dar voi ați făcut-o peșteră de tâlhari.”” [2]

În plus doreau să preîntâmpine o intervenție în forță. În Evanghelia după Ioan, Iisus folosește și un bici pentru a-i alunga pe vânzători. Sunt multe reprezentări pe temă, atât în iconografia răsăriteană cât și în pictura vestică. Uite, las aici una a unui pictor francez, de prin 1600, Valentin de Boulogne, care-mi pare reușită.

O puteți vedea la Roma, la Galeriile Naționale de artă antică, la Palatul Barberini. Dar mă opresc aici cu arta că, e domeniul altcuiva. Te salut, Ligia Popa!

Ideea e că libertatea aceasta de care vorbesc documentele importante de care am amintit în acest articol, începând cu Declarația de independență a Statelor Unite nu trebuie să încalce anumite reguli autoimpuse în cel mai fericit caz prin educație sau în cel mai nefericit impuse de legiuitor. Neguțătorii de la templu nu făceau nimic ilicit din punctul de vedere al legiuitorului, fie el iudeu sau roman. Încălcau însă percepte morale trasate de cărțile Vechiului testament și de profeții iudeilor. Spre exemplu, Ieremia care a trăit în jurul anului 600 înainte de Hristos, în capitolul 7: 9 - 11, le spune acestora:

„Cum? Voi furați, ucideți și faceți adulter; jurați mincinos, tămâiați pe Baal și umblați după alți dumnezei, pe care nu-i cunoașteți, Și apoi veniți să vă înfățișați înaintea Mea, în templul Meu, asupra căruia s-a chemat numele Meu, și ziceți: ”Suntem izbăviți”, ca apoi să faceți iar toate ticăloșiile acelea? Templul acesta, asupra căruia s-a chemat numele Meu, nu a ajuns el oare peșteră de tâlhari? Iată, Eu am văzut aceste, zice Domnul.”[3]

Deci omul este înzestrat cu drepturi inalienabile de către Creatorul său, dar are în același timp și obligații atât morale cât și legale stipulate în legislația a vremurilor trăite. În plus sunt mii de nuanțe pe care nu le poți sesiza decât scormonind. Așa cum în legislația RSR din anul 1986 libertatea religioasă era garantată de stat (mă rog, dintre cultele neoprotestante doar patru erau recunoscute), fără să cunoști contextul vremurilor, citind doar fraza citată din tot textul, ai fi tentat să crezi faptul că ideologii comuniști erau ultra religioși. Și nu era nici pe departe așa. Măsurile erau luate tocmai pentru a nu crea aglomerări mari de oameni ai muncii socialiști, în preajma lăcașurilor de cult. Ei nu știau că dacă ar fi perseverat cu bâlciuri și târguri, cu fel de fel de bunuri, mici și bere, încet, încet nu ar mai fi văzut picior de om pe la biserică. Sau aproape. Dar cred că au făcut și din acestea. Sunt sigur că am citi recent directive de a organiza manifestări sportive și culturale în zilele de Paști, Crăciun, etc. Tot în documentele vremurilor trecute.

Mă rog. Am bătut și azi câmpii cu grație. Nu știu ce e bine de reținut din amestecătura asta. Că America e prima țară din lume unde individul (alb și fost european în primă fază), creat de Dumnezeu, avea dreptul să se bucure de viață, libertate și să-și caute în condiții de egalitate cu ceilalți, fericirea. E mult? E puțin? Eu nu știu, ziceți voi.

Cert este că din punctul meu de vedere a fi liber înseamnă mai mult decât a avea libertăți garantate de lege, pe care de multe ori nu ai posibilitatea să le exerciți. A fi liber înseamnă, să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți, să ierți chiar și pe cel ce ți-a făcut rău deliberat, să te bucuri dăruind ceva de la tine sau din tine, să fii tu însuți așa cum te-a creat Dumnezeu – fără frică, fără păcat, fără mască. Suntem deci liberi?

Referințe:
[1] - Vasile Soare, Românii din Kazahstan – de la primele strămutări până astăzi. Valurile de deportări staliniste din Basarabia şi Bucovina, în Şcoala Memoriei 2010, editor Traian Călin Uba, Fundaţia Academia Civică, 2011, preluat de la https://www.memorialsighet.ro/6-7-iulie-1949-deportarile-din-basarabia/, în data de 06.04..2025
[2] - Matei 21: 12 - 13, Biblia diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului, Ed. Litera, 2011;
[3] - Ieremia 7: 9 - 11, Biblia, Editura Institutului biblic și de misiune al BOR, București, 2005.

Imagini:
1 - https://www.facebook.com/photo/?
fbid=24206056372360735&set=a.1347655515294145;
2 - https://www.facebook.com/profile.php?id=100010459937800;
3 - https://www.facebook.com/share/p/16Sohha1ie/;
4, 5 - A.N.R. Hunedoara, Fond 488, Primăria Vulcan, Dosar 1/1986, filele 26- 27
7 - https://images.app.goo.gl/CiWcqHzwdFU5ejpQ6