Generalul Berthelot și minerii

La pas prin Petroșaniul Marii Uniri.

Am o carte împrumutată! Doamne, mi-e și rușine de cât timp. Nu, nu am terminat-o pentru că am prostul obicei să citesc mai multe în același timp și asta nu ar fi tot, dar mai am și obiceiul să mă scarpin fără să mă mănânce. Mă bag în toate și asta nu ar fi tot, :) dar mă bag și în chestii pe care nu le stăpânesc. Și cum nu-mi place să fac lucru de mântuială (acum sunt conștient că din punctul de vedere al unui profesionist tot așa iese), pun mâna și învăț și mă străduiesc, dade, dade o scot la capăt cu bine. Una peste alta, am o carte împrumutată și nu am terminat-o pentru că nu am avut timp de ea. Cred că era mai bine așa, dar acum am scris și ce-i scris așa rămâne.

Atât cât am citit din ea am făcut-o la modul serios pentru că era un fel de documentare pentru unul sau mai multe articole pentru blog. Așa am reținut o chestie greu de crezut și neconfirmată până acum de altă sursă. O chestie ce are legătură cu ziua aceasta a tuturor românilor și a României, sărbătorită la numărul unic de urgență 1.12.

Chestia e că în cartea aceasta minunată a preotului Traian Moșic, Din cele trăite printre oamenii de la izvoarele Jiului și doar aici, se vorbește de o cuvântare rostită de generalul francez Berthelot în data de 1 decembrie 1918, în fosta piață din centru. Acum cine a fost Berthelot? Era la acea dată șeful misiunii franceze in Romania, omul acela trimis de guvernul Franței la Iași în 1916, când eram in rahar până-n gât. A reorganizat armata, care prin vitejia românilor dar cu ajutor tactic și tehnic din partea Franței a reușit să îi împingă pe germani înapoi și să ne recăpătăm teritoriile pierdute, în ciuda faptului ca Rusia, vechiul aliat dispăruse, ba din contră ne amenința. Dar să vă reproduc pasajul:

Sărbătoarea Unirii - Ziua de 1 Decembrie 1918 s-a ținut și la Petroșani, în fosta piață din centru. De la podul gării și cât era spațiul unde se află părculețul din centrul Petroșaniului, de la Biserica Ortodoxă până în fața primăriei vechi (localul actual I.G.O.), era o mare de lume cum nu mai văzuse Petroșaniul: săteni din Cimpa până în Livezeni, Iscroni, Dealu Babi, Merișor, Bănița, bărbați, femei, fete îmbrăcați în costume românești, intelectuali, preoți, învățători. Erau acolo, în Piață, protopopii Ioan Duma, Romulus Miocu, Popa Preda Ion, preoții Arad Ioan, Simion Suciu, Izidor Saturn, învățători și profesori.

De la balconul primăriei a vorbit generalul francez Berthelot, în franceză, translator fiind profesorul Ion Niciu. Generalul ți-a încheiat discursul strigând ”Trăiască România Mare!” De pe acoperișul Casei Hammer, actualmente C.E.C, un individ a strigat injurios. A fost prins și arestat. Generalul a împărțit sute de drapele tricolore de mătase, unul cred că-l păstrează și azi sora mea, Toli sau fratele Ilie. Zeci de fluierași au început să zică și să facă o horă mare în care s-a prins și generalul. S-a cântat Hora Unirii, deșteaptă-te române, Pe-al nostru steag… Apoi s-au încins sârbe și jocuri românești, făr’ de-ncetare, într-o însuflețire generală. Lumea plângea de bucurie.” [1]

No, acum i-acum. A fost generalul Berthelot în Petroșani ori ba? Și nu oricând, ci chiar pe 1 decembrie 1918. Nu pot să vă răspund la întrebare pentru că… stați să vedeți.

Preotul Traian Moșic, era pe atunci nu moș ci un prunc de nouă ani, din Cimpa. Foarte posibil să nu fi participat personal la adunare, dar prin faptul că amintește de sora Toli și fratele Ilie care s-ar putea să mai aibă steaguri oferite de general, ne putem gândi că ei au fost prezenți. Acum că o fi fost chiar generalul sau un alt ofițer francez care a ținut o cuvântare, că o fi fost chiar pe 1 decembrie sau în altă zi, cine să mai știe. Nu am găsit surse alternative care să confirme prezența generalului Berthelot în Petroșani atunci și nici altă dată. Cred că se afla la București, pentru că nu a fost prezent din câte știu nici la Alba Iulia.

Totuși persoanele de care amintește preotul au existat și le dedică pagini în cartea sa. Protopopul Ioan Duma (1844 - 1957), a fost ginerele preotului Avram Stanca, cel care a ridicat biserica Sf. Nicolae din Petroșani. Protopopului Duma, după venirea la putere a comuniștilor i s-a pus o bombă în casa parohială, dar ca prin minune nu a pățit nimic la explozia ei. În ziua de Rusalii din 1949 a fost însă ridicat din biserică de către organele de securitate. După detenția politică nu a mai revenit în Petroșani vreodată. A murit în București în 1957.

Romulus Miocu a fost și el preot dar greco catolic. A făcut politică după Marea Unire devenind primar, prefect, deputat, în Partidul Liberal. Acesta a plecat din Petroșani înainte de a fi arestat. Dar despre acesta mai bine citiți în cartea lui Marian Boboc Liberalii lui Miocu.

Popa Preda Ion era de prin Cimpa, om de poveste, de lume. A murit la 62 de ani în 1923, la vreme ca să nu vază păcatul ce-l săvârșește doar după câteva zile unul din copii. Face moarte de om cu primarul Ilie Buligă Preda, om de 35 de ani și tată a 5 copii. Adevărată telenovelă pe Jiul de-acum fost unguresc.

Dar atât despre oameni. Nu-s de față și nu se cade să vorbim de ei. Sau nu se cade să vorbim ceva ce nu le-am putea spune și în față. Și ce Doamne iartă-mă să le spunem în față dacă nu-i cunoaștem. Deci nu-i cunoaștem, nu mai vorbim de ei. Vorbim de locuri. Nu că pe acelea le-am cunoaște dar mai avem o poză dintr-un unghi, alta din altul. Facem cumva.

Dar hai că începem cu o hartă. Nu am permisiunea explicită să o folosesc dar nici nu mai am cui să o cer. Adi Catană a plecat dintre noi de curând. Fie-i țărâna ușoară! E o hartă pe care a reconstituit-o singur după un document descoperit de neobositul domn Boboc în arhive, în care era reprezentată rețeaua de apă a Petroșaniului la anul de grație 1910. Astea le știu de la Adi, cu domnul Boboc nu am avut onoarea. Uite că indirect era cineva care ar fi putut să dea acceptul sau nu pentru publicare dar… sper să nu se supere.

După cum vedeți Petroșaniul, cel puțin cel alimentat la acea dată cu apă, nu era prea mare. Pe unde este acum Hotel Petroșani și cimitirul se săvârșea. De altfel, tot dintr-o carte a domnului Boboc am aflat că un ziarist de prin 1903 parcă, era în prima fază entuziasmat de faptul că se va construi Poștă în Petroșani, pentru ca doar peste scurt timp să fie dezamăgit că locul acesteia fusese stabilit dincolo de pârâul Maleia, adică , la acea dată, în afara orașului. Deci orașul de atunci era concetrat pe colonia muncitorească de dincolo de calea ferată și pe partea sa de nord. De remarcat cât de repede 1903 - 19010 s-a extins către sud, de la poșta în cauză. Apropo, Poșta a devenit ulterior Hotel Tulipan, acolo unde acum tronează un impresionant loc viran chiar în centrul urbei, vegheat de pictura ”rupestră”, căreia un amic îi spune ”evoluția momârlanilor”. Nu vă pun poză cu pictura că și așa e cam prost articolul. Vă pun cu hotelul, fostă poștă, cam din fața actualului magazin Jiul. Aici era încă poștă la cât de veche e poza.

Dar doream să vă mai pun și cu piața unde presupun eu că a avut loc adunarea. După descriere și după harta de la Adi, (hai că pun zona mărită imediat), pare a fi actuala Piața Victoriei. Acum denumirea asta cred că o are după o vreme în care s-a numit Piața Minerul, după statuia ce se află acum în Parcul Central. Dar cum comuniștii o duceau după model sovietic din victorie în victorie, până la cele mai înalte culmi ale progresului, i s-a spus ulterior Piața Victoriei. Sau Dumnezeu știe, o fi fost vreo Victorie care să-și fi legat numele de locul acela și eu bat câmpii. Mă rog. Harta cu zoom și poze după aceea.

După cum vedeți, Adi s-a străduit și a și tradus pentru noi, ăștia care nu le avem cu maghiara.

Aici e o poză cam ciudată. Se vede gara dar nu se prea văd clădirile din piață. Să fie dinainte de construcția lor? În dreapta, în prim plan este vechiul spital sau ceva de genul. Acum mai sunt ceva resturi din acea clădire și adăpostesc Oficiul de Cadastru, dacă nu mă înșel.

Aceasta e făcută din alt unghi și aici se văd clar clădirile ce adăposteau piața propriu-zisă, care atunci era piața agroalimentară a orașului. Aici își desfăceau marfa momârlanii pentru domnii de la oraș dar și cei veniți din alte părți ale țării ungurești sau românești (pentru că veneau și de dincolo de Carpați, târgoveți). În prim plan, în dreapta, biserica Sf. Nicolae, cea construită de părintele Stanca. E prima biserică ortodoxă de zid din Petroșani. Mare realizare pentru acele vremuri când eram niște tolerați.

Astea două sunt din piața propriu-zisă. Una spre Cheile Roșia, spre Petrila, în ea se vede și turla bisericii amintite și una spre dealurile de la nord de Dâlja. Faine poze, cinstea cui le-a făcut. Cât despre cel ce le pune la dispoziție cu generozitate pe pagina de Facebook, domnul Nelu Chereceș, să-i dea Dumnezeu sănătate!

Despre asta nu știu ce să zic. Îmi pare că la un moment dat clădirile pieței au fost modificate, primind forma aceasta cam urâtă. Comparați cu poza de mai sus, în care se vede și biserica. Ce ziceți?

Asta-i cu minerul. Uite că-i spunea Piața Gării. Pe vremuri parcă circulau vederi cu Petroșaniul sub forma asta. Cred că e din anii 50 sau 60. E cadrul prea strâns însă. Probabil clădirile din jur fuseseră deja urâțite și nu mai dădeau bine.

Și aici se vede parcul, dar nu e la fel de îngrijit. După brăduți, poza asta pare ulterioară celei de dinainte. În stânga sediul CEC de care amintește și părintele, în fundal Institutul de Mine.

Din păcate nu am găsit poze cu Primăria. În schimb asta e fosta Policlinică care a fost construită cred mai târziu dar după hartă și după poziția de care îmi amintesc, ar fi trebuit să se afle vizavi sau pe aproape.

Aici piața în plină glorie comunistă. Și mai jos la fel

Se vede Policlinica în fundal, cu blocurile de pe strada Horea deja lipite de ea. Poza asta superbă e făcută de domnul Aurel Dula, din câte am aflat de la unul din copiii săi. Scrie de altfel și pe marginea ei deși la prima utilizare, într-un articol mai serios

Embrionii masei de manevră violente de la mineriadele din anii ’90

, nu am observat. Despre alt Aurel Dula, tatăl fotografului, scrie și părintele Moșic. Nu știu ce, pentru că n-am citit încă. :)) Sunt sigur însă că de bine.

Atât pe azi. Dumnezeu știe dacă se va deschide articolul la câte poze am pus. Dacă e trunchiat dați clik pe “View entire message” sau ”Vezi întregul mesaj” și se deschide. Am zis că e păcat de poze. Să le facem să circule și să rămână în cât mai multe locuri. Ce fain ar fi să putem reconstitui harta lui Adrian cu imaginile din vremea aceea. Să ne plimbăm cu un omuleț de genul google pe vechile străzi ale Petroșaniului. Au făcut un prim pas cei de la UrbanLab Valea Jiului cu clădirile care mai există. Din pacate nu au textură si par ciudate. V-am mai spus de ei. Dar e atâta loc de mai bine.

Acum, ca o concluzie, nu știm dacă generalul Berthelot a fost sau nu la Petroșani dar ce mai contează. Ne-am plimbat un pic prin orașul vechi alături de câteva personalități evocate de părintele. Sper că v-a plăcut. Nu știm nici ce s-a întâmplat cu cel care a strigat injurios. Bine că n-a căzut săracul de pe hotel. Cred că i-au dat drumul după manifestație. La noi cei ce strigă injurios, dacă nu e orânduire comunistă în țară, nu prea pățesc nimic. Și atunci nu era. Comuniștii nu te prea lăsau să strigi ce doreai. Numai ce doreau ei și când doreau ei. În cadru organizat.

Eu cred că în țara asta au loc toți. Și cei ce strigă și cei ce nu strigă, și cei ce muncesc și nu gândesc și cei ce gândesc și nu muncesc și ungurii și românii și ucrainienii și nepalezii și cine o mai fi. Toți într-o Românie dodoloață cu număr de urgență, 112. De urgență să fim mai buni și va fi și țara mai bună.
Să ne trăiești Românie frumoasă și atotcuprinzătoare!

Piesa de azi, o știți, e pentru toți cei amintiți mai sus și pentru mulți alții. Chiar și pentru cei ce huiduie când se cântă imnul național. Chiar e loc pentru toți. Dar am trăi mai bine dacă am fi cu toții mai buni. Nu? Și cum am putea să facem asta? Am putea începe prin a lăsa ura deoparte. Nu e loc sau timp de ură într-o viață așa de scurtă.

Referințe:
[1] - Moșic Traian, Din cele trăite printre oamenii de la izvoarele Jiului, Ed. Ex Ponto, Constanța, 2009, p. 18