În mină de nevoie, cu un pateu la doi ostași.
A fost o perioadă în anii ‘80 când exista posibilitatea ca în locul efectuării stagiului militar obligatoriu, să faci un contract pentru cinci ani de zile cu Combinatul Minier Valea Jiului, prin intermediul Ministerului Apărării Naționale și să fi decazarmat. Practic lucrai cei cinci ani la vreo mină, în subteran și la terminarea perioadei primeai livretul militar. Din ce îmi amintesc, cei în cauză, făceau la începutul acestei perioade o instruire minimă sub arme. Poate greșesc însă.
Cum s-a ajuns la această soluție? Simplu, lipsa de personal în minele din Valea Jiului și nevoia tot mai crescută de huilă pentru economia națională. Recent, am redescoperit un document care oferă o radiografie din preajma momentului în care s-a recurs la această soluție. Este vorba de un buletin informativ al Securității, din data de 16.08.1985, cu mențiunea ”Pentru Tov. Prim - Secretar”. Deși am mai scris articole pe această temă
și ating subiectul și în lucrarea de licență,
,mi-a scăpat acest document.
Prima informație importantă este aceea că la acea dată își desfășurau activitatea în subteranele întreprinderilor miniere din vale un număr de 6200 de militari. Acum mai sunt vreo 2000 de civili. Că mulți dintre ei erau speriați de lucrul efectiv în subteran și că le era groaznic de teamă. În 1985, până în 16 august se produseseră deja 26 accidente mortale. În această cifră intrau și cei 5 militari în termeni căzuți pentru patrie și trimiși la familiile lor într-un sicriu închis și sigilat.
Era firesc deci ca în urma unor evenimente tragice, chiar dacă nu implicau militari în termen, aceștia să comenteze cu teamă și exagerare zvonurile care răzbăteau până la ei. Așa s-a întâmplat spre exemplu și după explozia din 25.06.1985 de la mina Aninoasa, în care și-au pierdut viața doi ingineri și doi salvatori mineri. Comentariul militarului înregistrat de Securitate în documentul menționat face referire la moartea a 140 de soldați și câțiva civili. Deci din teama și din lipsă unei informări corecte se făcea din țânțar armăsar. ”A explodat mina Aninoasa!”
Această situație era agravată și de faptul că existau locuri de muncă, fronturi de steril sau de cărbune, unde din cauza lipsei personalului civil erau trimiși să muncească trei, patru militari alături de un miner. Era extrem de greu pentru acesta să își îndeplinească și norma și să aibă grijă de acei tineri neexperimentați. Mina nu te lasă să greșești de prea multe ori.
Ca să vă faceți totuși o idee mai clară despre accidentele din subteran din acea perioadă și să vedeți că bieții militari aveau dreptate să fie speriați, o să recurg la câteva date dintr-un articol scris de doi profesori de la Universitatea Petroșani[1]. Potrivit acestora în perioada 1972 - 2004, deci o evaluare făcută pe 32 de ani, accidentele colective (cele în care sunt accidentate în același timp și din aceeași cauză cel puțin 3 persoane), s-au succedat la minele din Valea Jiului la un an și patru luni. Cel mai grav dintre ele în perioada comunistă a fost explozia de la Mina Livezeni din 29.11.1980, când au murit 53 de persoane, alte 24 fiind spitalizate. Tot din articolul menționat rezultă că între anii 1981 și 2010, deci în 29 de ani, în minele din Valea Jiului, au decedat în urma accidentelor de muncă 644 de lucrători [2]. Cu alte cuvinte se poate spune că 22 de mineri pe an știau că intră în mină dar nu știau dacă vor mai ieși.
Comparativ cu celelalte județe ale țării, spre exemplu, în anul 1997 în Valea Jiului au fost 1441 accidente, dintre care 28 mortale [3]. Rata accidentelor de muncă, raportată la populația județului Hunedoara a fost de 7,36%, următorul clasat fiind județul Maramureș cu o rată de 1,89%. Rata accidentelor de muncă raportată la populația Văii Jiului a fost așa cum rezultă din aceeași statistică, de 35,41%.[4]
Dar să depășim momentul. Nu era și nu este nici acum ”safe” să lucrezi în subteran. Cu toate măsurile de siguranță care se iau, este un mediu mai nesigur și mai plin de neprevăzut decât cele mai multe de la suprafață. E greu să te obișnuiești cu asta, pentru unii, imposibil.
În plus documentul ne mai evidențiază un alt aspect al acelor vremuri, amintit și în documentele prezentate în articolul precedent,
Masa caldă sau suplimentul acordat înaintea intrării în subteran erau de foarte multe ori de foarte proastă calitate. Dacă muncitorul civil mai avea posibilitatea să își pregătească un supliment acasă sau să mănânce în familie, cu ai lui din puținul ce se găsea în comerțul de stat, militarii rămâneau doar cu ce primeau în cazarmă și la intrarea în șut. Așa se face că în data de 8.07.1985 un număr de 43 de militari refuzaseră să intre în mină pentru că li s-a dat ca supliment o cutie de pateu la doi soldați. În urma cercetărilor efectuate de organele în drept, 3 militari au fost trecuți la batalion disciplinar iar comandanții direcți au fost sancționați pe linie de partid și retrogradați din funcție. Frumoase vremuri!
Hai că nu o mai lungesc, poate aveți și altceva de făcut. Ideea e că treaba asta cu decazarmații a început din iunie 1985 și a ținut sigur până în decembrie 1989. Am destule cunoștințe și prieteni care au ales calea aceasta pentru a nu mai face armata. Desigur, majoritatea erau din Valea Jiului, lucrau deja la mină sau oricum aveau tangență cu ea prin părinți, frați, unchi, etc. După datele prezentate la finalul buletinului se poate observa că apăruse o nouă problemă. Decazarmații care nu se prezentau la lucru. Oare cum erau considerați de armată, dezertori? Ce interesant ar fi un punct de vedere al armatei vizavi de subiect. Din păcate nu am dat de nicio lucrare care să-l abordeze. Dacă pentru construcția |Transfăgărașanului spre exemplu s-au scris cărți de către cei care au comandat unități în zonă, despre folosirea militarilor în termen în minele din Valea Jiului nu am găsit nimic afară de câteva istorioare pe Facebook, foarte bune de altfel, scrise de domnului Viorel Gongu, extrase dintr-o carte autobiografică Meandre subiective, pe care din păcate nu am citit-o.
Dar am zis că termin și v-am mai răpit câteva secunde. Iertare și să auzim de bine. Mai jos, documentul.
Piesa de azi nu are legătură cu articolul. Am căutat-o influențat de vremurile de intoleranță ce răsar. Sper din inimă să aibă o zi scurtă. Așa cum Dumnezeu a făcut o zi mai lungă pe vremea lui Iosua, sper ca acum să facă o zi scurtă, scurtă și intoleranța asta prostească dintre oameni să apună cât mai curând. A fost și pentru mine în primă audiție. :) The Black Eyed Peas - Where Is The Love?
Las mai jos și o traducere a versurilor de pe genius.com. Poate ajută. Sublinierile le aparțin și duc la explicații ale contributorilor la traducere.
Ce e în neregulă cu lumea, mamă?
Oamenii trăiesc ca și cum n-ar avea mame
Cred că întreaga lume e dependentă de dramă
Atrasă doar de lucrurile care îți vor aduce traume
În străinătate, da, încercăm să oprim terorismul,
dar încă mai avem teroriști aici,
În SUA, marea CIA,
The Bloods, The Crips și KKK
Dar dacă ai dragoste doar pentru propria ta rasă,
atunci lași loc doar discriminării,
iar discriminarea generează doar ură.
Și când urăști, atunci ești obligat să te enervezi, da.
Nebunia este ceea ce demonstrezi.
Și exact așa funcționează și operează furia.
Omule, trebuie să ai iubire doar ca să lămuri lucrurile.
Ia controlul asupra minții tale și meditează.
Lasă-ți sufletul să graviteze către iubire, oameni buni, oameni buni.
Oameni ucid, oameni mor,
copii rănesc și îi auzi plângând.
Poți pune în practică ceea ce predici?
Și ai întoarce și celălalt obraz?
Tată, tată, tată, ajută-ne,
trimite-ne îndrumare de sus.
Pentru că oamenii m-au prins, m-au pus să mă întreb:
Unde este dragostea?
(Dragoste) Unde este dragostea? (Dragostea)
Unde este dragostea? (Dragostea)
Unde este dragostea, dragostea, dragostea?
Pur și simplu nu mai e la fel, vechile obiceiuri s-au schimbat.
Zilele noi sunt ciudate, oare lumea e nebună?
Dacă dragostea și pacea sunt atât de puternice,
de ce există bucăți de dragoste care nu își au locul?
Națiuni aruncă bombe,
gaze chimice care umplu plămânii celor mici
Cu suferință continuă, pe măsură ce tinerii mor de tineri,
așa că întreabă-te, oare iubirea a dispărut cu adevărat?
Ca să mă pot întreba, cu adevărat, ce este în neregulă.
În lumea asta în care trăim? Oamenii continuă să cedeze, iau
decizii greșite, doar viziuni despre dividendele lor
Dacă nu te respecti unul pe altul, tăgăduiește-ți fratele.
Un război are loc, dar motivul este ascuns.
Adevărul este ținut secret și măturat sub preș
Dacă nu cunoști niciodată adevărul, atunci nu cunoști niciodată iubirea
Unde-i dragostea, oameni buni? Haideți (nu știu)
Și unde-i adevărul, oameni buni? Haideți (nu știu)
Și unde-i dragostea, oameni buni?
Oameni care ucid, oameni care mor,
copii care suferă și îi auzi plângând
Poți pune în practică ceea ce predici?
Și ai întoarce și celălalt obraz?
Tată, tată, tată, ajută-ne
Trimite îndrumare de sus
Pentru că oamenii m-au prins, m-au pus să mă întreb
Unde este iubirea?
(Dragoste) Unde este iubirea? (Dragostea)
Unde este iubirea? (Dragostea)
Unde este iubirea? (Dragostea)
Unde este iubirea?
(Iubirea) Unde este iubirea? (Iubirea)
Unde este iubirea? (Iubirea)
Unde este iubirea, iubirea, iubirea?
Simt greutatea lumii pe umărul
meu Pe măsură ce îmbătrânesc, voi, oamenii, deveniți tot mai reci
Cei mai mulți dintre noi ne pasă doar de a face bani
Egoismul ne-a pus în direcția greșită
Informațiile greșite sunt întotdeauna prezentate de mass-media.
Imaginile negative sunt principalul criteriu.
Infectează mințile tinere mai repede decât bacteriile.
Copiii vor să se comporte ca ceea ce văd în cinematografe.
Hei, ce s-a întâmplat cu valorile umanității? (Da)
Ce s-a întâmplat cu corectitudinea și egalitatea? (Da)
În loc să răspândim iubire, răspândim animozitate (Da)
Lipsa de înțelegere ne îndepărtează de unitate
Ăsta e motivul pentru care uneori mă simt deprimat.
Ăsta e motivul pentru care uneori mă simt deprimat.
Nu e de mirare de ce uneori mă simt deprimat. Trebuie să-
mi păstrez credința vie până când se găsește dragostea.
Acum întreabă-te.
Unde este iubirea?
Unde este iubirea?
Unde este iubirea?
Unde este iubirea?
Tată, tată, tată, ajută-ne
Trimite îndrumare de sus
Pentru că oamenii m-au prins, m-au pus să mă întreb
Unde este dragostea?
Acum cântăm cu mine, toți (O lume, o lume)
Avem doar (O lume, o lume)
Asta e tot ce avem (O lume, o lume)
Și ceva e în neregulă cu el (Da)
Ceva e în neregulă cu el (Da)
Ceva e în neregulă cu l-lumea, lumea, da.
Avem doar (O lume, o lume)
Asta e tot ce avem (O lume, o lume
Referințe:
[1] - Roland Iosif Moraru, Gabriel Bujor Băbuț, O analiză contextuală a statisticii accidentelor de muncă produse în minele din Valea Jiului în ultimele patru decenii, Revista Minelor, vol 18, nr. 3/2012, pp. 38-44;
[2] - Ibidem, pp. 40 - 42;
[3] - Ibidem, pp. 40 - 42;
[4] - Vasile Ciocodeică, Relația patronat – sindicate. Studiu psihosociolagic în Valea Jiului, Ed. Fundației I.D. Sârbu, Petroșani 1998, pp. 13-14.
Sursa imaginilor:
1, 2 - A.C.N.S.A.S., Fond documentar nr. 5656, vol. 175, fila 183