Despre

Cele de mai jos, de la paragraful următor, au fost scrise cu circa un an în urmă. Nefiind constrâns de nimic și dornic să fac cunoscută Valea Jiului așa cum este ea, cu trecutul ei, cu locuri și oameni frumoși preocupați de o mulțime de lucruri, nu doar de deplasări în grup la București, am diversificat categoriile de articole scrise pe blog și m-am văzut nevoit să îi schimb și numele. Vechiul nume Minerit și Securitate în Valea Jiului, rămâne o categorie aparte, de interes încă pentru mine. Așadar, cu o nouă față, Valea Jiului necontondentă. O vale care iubește, nu lovește, vă invită la lectură și audiție. Bine ați venit!

În cadrul acestui blog îmi propun să scriu despre problemele ce mă preocupă în legătură cu mineritul din Valea Jiului în perioada scursă de la greva minerilor din august 1977 și până la schimbare de regim din decembrie 1989.

După grevă, Securitatea a luat măsuri de supraveghere și de culegere de informații fără precedent. Și-a întărit rețeaua informativă, a fost permanent în contact cu responsabilii din minerit, a cunoscut mereu starea de spirit a minerilor, a efectuat periodic vizite în subteran alături de organele de control din cadrul Combinatului minier Valea Jiului sau de alte organe de control. S-a informat permanent despre condițiile de viață din orașele văii, despre nemulțumirile minerilor, ale militarilor în termen, aduși să lucreze în subteran, sau depre detașații din alte zone ale țării.

Documentele la care am avut acces prin acreditarea ca cercetător la Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității, în condițiile în care și eu am trăit, mai tânăr fiind, acele vremuri, mi-au adeverit faptul că informația reflecta realitatea gri spre negru a acelor ani și că era transmisă întocmai superiorilor și organelor locale, județene și centrale de partid. Din punctul acesta de vedere și din atenția acordată respectării normelor de protecția muncii, personal nu cred că se poate aduce vreun reproș Securității.

Despre mine

Nu retractez nimic din cele scrise mai jos, atunci când am lansat blogul. Acum i-am făcut un face lift și se cere reciclată și această rubrică. Atâta doar că timpul a trecut și categoriile de articole s-au diversificat. Nici eu nu cred că am rămas neschimbat. Încântat de cunoștință!

Mă numesc Sebastian – Iulian Popa, am 52 de ani și sunt student în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie, secția Istorie, la Universitatea Babeș – Bolyai din Cluj – Napoca.

Meseria mea de bază este aceea de inginer, având la momentul actual o rentă viageră :) din partea sistemului de pensii al statului român, după 24 de ani lucrați în subteran, în Valea Jiului.

Nu m-aș fi gândit niciodată să creez vreun blog, dacă nu aș fi fost student, deci „vinovat” pentru acest tip de manifestare digitală, este profesorul meu de la materia de anul III, neinspirat numită Istorie Digitală, d-na Cugleșan, cărei țin să îi mulțumesc și pe această cale.

Voi încerca să exprim, atât cât mă pricep, subiectele de care am fost interesat în ultimul timp, inclusiv în elaborarea lucrării de licență și anume, cum s-a făcut minerit și cum s-a trăit în Valea Jiului, sub atenta supraveghere a Securității, după greva minerilor din august 1977 și până la schimbarea de regim din 1989.

În imaginea de jos este ”pâinea” minerului din Valea Jiului, huila. Când veți mai fi tentați să faceți analogii cu manifestările de ură și de violență în care au fost târâți după 1990, gândiți-vă că asta este ceea ce au văzut și cu asta și-au câștigat traiul greu, scoțând-o din fundul pământului, niciodată ușor și niciodată destul pentru partid, acești oameni.

Dacă veți mai căuta vinovați, priviți cu coada ochiului la ei. Privirea fie-vă îndreptată în altă parte. La cei ce i-au manipulat.

Noroc bun să aveți în toate și vă invit la citit!